Il sublime sentire poetico

Davoli Francesco

Franco Davoli - dipinto da GB.Molinaro

SI CCI PIANSU - Rime dialettali di Franco Davoli

La poesia di Franco Davoli è il canto sommesso di un’anima appassionata che rivive l’incanto della sua terra tra il verde sognante delle colline e l’azzurro invitante del mare e ricrea con dolce nostalgia figure e momenti di vita paesana, di quella vita semplice e buona e pur così ricca di umanità. Infatti non lo attirano i richiami della grande città, ma l’armonia della sua terra "vìardi ammantata…d’azzùrru d’u mari ‘nturniata", mentre si affaccia nella “vinèlla” del paese, pura e bella “ ‘a pacchjanèlla” nel suo tradizionale costume ridente di colori.
prof. Urbano Giorgio Caporale

 

Prefazione di Prof. Urbano Giorgio Caporale

 Nelle poesie di Franco Davoli si rivivono atmosfera intime e cordiali come il caldo invito che ci viene dal profumo del pane appena sfornato dalla nonna; ma spesso si vela di tristezza dinanzi ad un uscio chiuso da mesi in conseguenza dell'emigrazione che porta lontano amici e parenti: tristezza con straordinaria efficacia dell'immagine del bambino solo, non più accompagnato dal suo papà: "i patri…pàrtinu luntànu e lla dumìnica 'un ti pòrtanu d''a manu". Egli ci ricorda come tra gli emigranti ci fu anche il poeta Franco Costabile che lasciò questa terra che tanto amava "..ccu llu cori 'mbilinàtu…ppicchì chi 'nt'a 'sta terra 'un po' campàri…quasi sempri 'a balìci s'ha di fhari". E da lontano il cuore sogna sempre " u paìsi bìallu e culuràtu…u mari azzùrru, u cìalu nsirinàtu"; " 'a Miràglia" con le sue case abbracciate "cumu sùaru e frati", che "sutta u cìalu stillàtu pari 'nu prisèpiu 'mbarzamàtu". Non mancano nella poesia di Davoli aspre condanne per le degradazioni subite dal nostro ambiente fisico e soprattutto morale, dettate da un profondo e struggente rimpianto della Sambiase di ieri. Ad esprimere con immediatezza e vigoria sentimenti e riflessioni, non poteva che avvalersi della lingua dei padri. Della nostra parlata dialettale egli sa cogliere immagini corpose, capaci di rendere al vivo i sentimenti più profondi e i vocaboli più suggestivi, soprattutto nelle descrizioni. La sua sensibilità, aperta al fascino delle bellezze naturali e all'umana solidarietà, gli detta versi insieme semplici e commossi.

 

SI CCI PIANSU …..

Mi fhìarmu ‘nu mumèntu ppi pinsàri,
mi veni gula mu ‘ncignu a cantàri;
‘nu cantu ch’è di rabbia o è d’amùri,
‘nu cantu ch’alliggiàri fha llu cori.

È duci, si vrunda è lla jurnàta,
luci lla terra ch’è senza piccàta;
s’ammàrica, si sugnu cuntrubbàtu,
ch’ancùna cosa storta hàju vidùtu.

Ma è ‘nn’anima, ‘unn è cantata a mia,
e quandu ‘a sìantu mi teni cumpagnìa;
m’allèggia ‘sta vita e mi ristora,
canta, anima mia, cantàmu ancora!

______________________________________

 

‘UN TI VUTARI ‘A CAPU ......

‘I fhesti di Natali su’ passàti,
ma lu pinzìaru mia ancora ripòsa;
ìu prìagu ppimmu si po’ risbigliàri
e mu ni po’ cuntàri ancùna cosa
d’u mundu, ‘nta ‘st’annu ch’ha passàtu:
s’ancòra è ‘n guerra o ‘mbeci s’ha acquitàtu.

Ntantavìglia ha ‘ncignàtu a surmuniàri,
m’ha dittu: “Giuvinò, cchi t’hàju ‘i diri?!
‘A capu ‘i l’ùamu è sempri ‘i ‘na manèra,
chà pensa a bìarnu…e mai a primavera.
Ppi cchistu, allùra, tu fammi durmìri,
‘sti cosi brutti cchi lli scrivi a fari!”

_____________________________________


‘A VRASERA ……

‘A vrasèra stasìra hàju allumàtu,
ppicchì u termusifhòni s’ha guastàtu;
cci ha bulùtu ‘na pocu ppimmu ‘a trùavu
mpindùta nduv’era llà a ‘nu chjùavu.

Quattro sbampùgli, ‘na manàta ‘i cravùni
e lla fhamìghja s’ha cunzzàtu a ‘nu rutùni;
i vrasi n’hanu fhattu abbicinàri
tutti a ‘nu cantu ppi ni quadiàri.

Amu cicaliàtu ‘na siràta,
parìamu ggenti cha ‘un s’era mmai vidùta;
puru ‘a vrasèra, cha ni stavìa a sintìri,
s’ha ‘mpurmàtu ‘i quandu n’avìamu di vidìri.

M’ha fattu pinzzàri ‘nu mumèntu:
“Pìanzica è curpa d’u riscardamèntu?”
Chà è bberu cha friddu ‘un fa sintìri,
ma l’unu ‘i l’àutru ni fha alluntanàri;
‘mbeci, arrutàti a ‘nu pedi ‘i vrasèra,
simu vicini, è ‘na fhamìghja vera!

___________________________


NATALI ……

Cchi cìalu nsirinàtu stamatìna,
parìnu i stilli supra ‘a terra ‘na curùna!
‘A campana, chi ni chjàma chjànu chjànu,
ni vo’ diri: “Pigliativi da’ manu,

vinìtilu a bbidìri ‘stu guagliùni
cha d’u Criàtu è ll’ùnicu patrùni;
u mundu ha bbinùtu ppi sarbàri,
paci dintra u cori a ni purtàri,
mu ni vulìmu beni tutti quanti,
mu ‘un facìmu cchjù lli priputènti.

‘Nta ‘nu pagliàru sta ‘stu quatrarìallu,
ppimmu vicìnu è cchjù a llu povarìallu,
allu povaru e a cchini sta cchjù mali:
prigàmu tutti quanti, è Natali!”

______________________________________


‘A MAMMA …..

È bbella,
cumu u suli d’’a matìna,
cha ccu lla luci sua
u jùarnu alluma!

______________________________________


CCHI SSU’ ? .......

È risapùtu cha u sambiasìnu
‘unn è mmai statu unu ‘i pinnìnu,
ma n’hanu misu dintra ‘sta chjàzza
dua ‘nimàli ch’’un si sa lla razza.

Quando l’amu visti ‘sti landiùni asciumàti
simu ristati cumu ‘ncialàti,
nun lu sapìamu cch’avìamu di diri,
s’era ‘di rìdari o di ciangìri.

‘Un llu sapìamu cchi numi cci dari
a ‘sti dua scùagli a ‘nn àngulu ‘i mari;
nua n’aspittàvamu d’ancùnu paisànu
‘nu munimèntu ammìanzu ‘stu chjànu:
nd’avìmu tanti aggènti ‘mpurtànti,
ma,- cchi bulìti?- nua simu ‘gnurànti.

‘Nu ‘ntilligènti ‘nu jùarnu è bbinùtu
e ‘stu prubblèma ni l’ha risurbùtu;
n’ha dittu:” Fhacìti cuntu cha ‘sta chjàzza è ‘nu pratu
e dua cacèntari cci hanu vulùtu.

Vua parràti ppi bbi lamintàri,
e San Dumìnicu ch’avèra di diri,
chà, povarìallu, ‘un po’ mancu niscìri!

Nduvi sta illu cc’è tutta ‘a curtùra,
cci hanu misu ‘nu scantu cha cci fha pagùra.

Ma puru illu! ‘Unn è ch’ è di mò!
‘Un s’ha aggiurnàtu? E allora cchi bo’? “

______________________________________


U PATRUNI ‘I SAMBIASI ……

È llà ‘nta gghjìasa,
‘ìci-cha è becchjarìallu,
ma quando ‘u vidi ti pari giuvinìallu.

U misi ‘i giugnu
a Sambiàsi ‘u fhistiggiàmu,
tutti ppi lli strati ‘ accumpagnàmu;

e cumu è bìallu
ammìanzu a chilli jùri,
si vidi ch’è a llu cantu d’u Signùri.

È ‘nu fhatigatùri,
fhatìga notti e jùarnu;
prega ppi nnua cha cci stavìmu ‘ntùarnu,
cha cci circàmu paci ppi lli nostri casi,
a Sarancìscu, u Patrùni ‘i Sambiàsi!


______________________________________


SALUTI DA’ CALABRIA ( canto folk )

Vìagnu da’ terra nduvi siti nati
e d’ illa iu vi pùartu lu salùtu,
vi dicu cha di vua nun s’ha scurdàtu
e tutti dintra u cori v’ha tinùtu.
Ritornello
Vicini e lluntàni turnàti llà,
‘a terra nostra ‘n’atra vota vi vo’ salutà;
vicini e lluntàni turnàti llà,
cumu ‘na mamma, ‘a llu cori vi vodi abbrazzà!

‘Sta terra nostra è cumu ‘na Madonna,
bella da’ facci, ma u cori cci affanna;
azzùrru cumu ad illa cci ha llu mantu
e chjìnu u cori di lu stessu chjàntu
Ritornello
Vicìni e lluntàni…

Fhacitivìlla vua ‘na caminàta,
chà vi vo’ salutari ‘n’atra vota;
‘ncùallu vi vo’ sintìri caminàri
e d’’i billìzzi sua vi vo’ linchjìri.
Ritornello
Vicini e lluntàni…

V’ha bbistu alluntanàri di guagliùni,
fhatigatùri sberti e russantìni,
mò, dopu tant’affànni e tanti peni,
ccu lli capelli jànchi vi vo’ llà.
Ritornello
Vicini e lluntàni…

 

______________________________________


CUNTINTIZZA …….

Statti ccu mmia
e nun t’alluntanàri,
cha ccu llu ‘nghjùastru tua vùagliu pinzzàri.

Vùagliu pinzzàri cumu è lla ggenti,
cha ppi éssari cuntènta ‘un cci vo’ nenti;
abbàsta ppimmu sanu hanu ‘u scalùni,
‘un fa nenti si pérdinu u purtùni.

Lìbbiri simu stati ppi tant’anni,
amu campàtu tutti senz’affànni,
ma a ‘sta vita ‘un cc’éramu ‘mparàti,
vulìamu u mìagliu e ssimu arruniàti.

Mancu u paìsi amu lassàtu stari,
l’amu linchjùtu d’attroppicatùri;
avìamu u “Bracciu” lùangu sanu sanu,
l’amu tagghjàtu, mò ‘unn è mancu manu.

I mùarti nùastri mò s’hanu d’ammucciàri,
i Santi ‘un sanu quali strata fhari,
ma nua simu cuntìanti, avìmu ‘a chjàzza,
e nun fa nenti, si simu senza vrazza.

Llùacu putìmu sburiàri,
vidìmu i vecchjarìalli du’ càudu vucchiàri,
vidìmu ceri novi ‘i tutti ‘i parti,
ni dìcinu:” ‘Sta chjàzza è troppu forti!”

E nnua ni ricriàmu a lla guardàri
e mu vidìmu ‘a ggenti ‘i ccà passàri;
‘i ccà pàssanu mastri e prufhissùri,
chi ‘unn ha fatìga e cchi ‘un po’ fatigàri.

Passa ‘na fhìmmina ccu lli lenti scuri
e tutti quanti si fhanu scurridìri:
si fha ‘na ridùta e ‘n’annacàta
e lla ggenti è cuntènta…e gabbata!

 

______________________________________


FHUNTANI
Passandu ppi Roma nu Cumandanti
Dezi nu sguardu alli monumenti,
sitìu acqua curriri `nta na vinella
cci trasi e bidi na fhuntana bella.

Fhuntana di Trevi chista é chiamata
E nu certu Salvi l'ha pruggittáta
Si `mpurma d'ancúnu nduvi u truvari
Ca n'opera i chista a Lamezia vó fhari

Ma Salvi é murutu a nu pocu d'anni
'Ndi trova antri e ncignanu i danni

S'hanu appricatu a fatigari
Sti grandi artisti ma senza guardari
Hanu fhattu fhuntáni, d'acqua currenti
Ma nduvi su misi un c'intranu- nenti.

Ancuna i chísti va vúagliu cuntárí
Mu chini ulla vidi sa pó ammagginári.
Avanti a scola nu cubu pizzútu,
na petra asciumáta alla Mmaculata,
allu mercatu, nu tubu arruzzatu,
viviri alla Villa, dulúr'i i cudilla

Passi e un ti chiama, allu Pulitiama
Chiudi Ila via da pischeria,
Unn'é cchju Ila mia Santa Sufhia
Povari nua cchi n'hanu fhattu,
a Santu Nicola, un cc'é Ilu ritrattu.

Chisti hanu misi u paisi paisi
Díntra u domila all'urtimu misi
Ppimmu n'agúranu n'atri mill'anni
Chjni i duluri, peni e affanni

E di na cosa c'ha di dari armunia
Guardi e dici cchi malincunia
Cari paisani ppi Ila fhari brevi
Su chisai i fhuntani du "Proggettu Trevi" - addì 24 Gennaio 2001-

______________________________________


A FHUNTANA NOVA ……

Hàju mancàtu ‘nu pocu du’ paìsi,
a rrégula, si e nno, ‘nu paru ‘i misi

Mu tùarnu assapuràri l’aria mia
‘na caminàta m’haju fhattu li vavìa,
quantu ti sìantu vicìnu Sarancìscu
‘nu sgrùsciu nùavu e ‘na vintàta ‘i friscu.

Chillu chi vìju mi lassa senza jàtu,
‘na cosa nova ancùnu ha fravicàtu,
ccu terra russa e petri culuràti,
cumu ‘i muntàgni nostri strizziàti.

M’abbicìnu ppi mègghju smiculàri,
vìju ‘na gurna e ‘na giùvina natàri,
nata allu sùanu ‘i ‘na pipìta,
cci la sona ‘nu guagliùni a ogni brazzàta.

È bbella! ‘Sta fhuntàna cci vulìa,
e cchini l’ha fatta si vidi ch’ha mastrìa:
s’ha guardàtu ‘ntùarnu, è statu sbertu,
e ccu ‘st’òpara n’ha linchjùtu ‘nu disèrtu.

______________________________________


SIMU TUTTI PORTUGALLI ?......
Aggenti ‘du mundu unn’è tutta i na manera
Cci su lli troppu buani e ll’avanzi di galera
Cci su fatigaturi mastri e prufhissuri
Cci sunu i priputenti i ricchi e lli pizzenti

Ma pua cci sunu chilli ca vesti hanu i cangiàri
E nduvi va llu suli si cci’hanu i quadiàri

Mi fhanu turnari a mmenti u prufhissuri mia
Quandu cuntàu nu fhattu ca parìa na fhissaria

Parrava di na navi carrica i portugalli
Di tutti li culuri sanguigni, viardi e gialli
Dissi ca sta navi avìa affundatu
E ddu carricu sua u mari avìa apparmàtu

Fhuijru aggenti lla ppi s’addunàri
E lla rrobba cchju bbona a ssi scartari
Ma mentri chi cuglìanu sintìru na gridàta
Mbiscata ccu lla bbona cc’era di strunzi na manàta

Chisti si mpurmaru picchì unn’ì pigliati, fhorzi ca un simu gialli ?
Si simu cca mbiscati simu puru portugalli

Allura caru litturi a sti cornalivàri
Quandu i vidi ngiru un ti cci abbicinàri

______________________________________


“DURMIANDU SPARU”………
GB.Molinaro

A na seggia u suannu m’ha ngannàtu
E ‘nto suannu a na porta haju vattùtu
S’ha rapirùtu sula haju spiàtu
U mundu mia ina vota aju truvatu

Aju vidutu aggenti caminàri
Ca discurriandu jianu a fatigari
Si canuscianu tutti unu ppi d’unu
No cumu mò,ca ‘un si guarda nissunu

Mi mpurmu i unu si puazzu ristari
E ppi n’annu guagliuni riturnari
M’ha dittu sé! E m’haju ricriatu
Mu passiu nu pocu ‘nto passatu

Guardu ‘na vigna pronti ppi squazari
Picchì è biarnu e ssi vò ripusari
E prima mu passa lla virnàta
Vulera putàta e ncapizzàta

Caminandu s’ha fattu primavera
Tuttu ntuarnu cc’è na jurèra
Pari nu quatru i ‘nu pttùri assai ngarbàtu
Ca d’ogni cosa u culùri cci’ha ngagliàtu

Ncigna llu stilluni a quadiàri
E lli rappi i l’uva a maturari
Mbita lli schetti mu vanu a bindimàri
E ad’ogni rappu mu cantànu d’amuri

U ntinnu i nu parmiantu m’ha chjamàtu
Senza sapiri cumu haju trasùtu
Na tavula amprata haju truvàtu
Ccu alivi sardi e baccalà frijùtu

Risbigliati! Sentu diri oh rimbambitu
‘un bidi ca na seggia si curcàtu
sbantìcu;e sugnu sbavuttùtu
mannaja a ppuru! L’annu s’ha furnùtu.

______________________________________


ITALIA ……

‘St’ Italia!
‘I quando s’è jungiùta ‘unn ha furtùna,
‘unn ha nisciùtu ccu ‘na bona luna!
Cchjù voti mu si jùngi cci ha pruvàtu,
ma dopu pocu tìampu s’ha sbasciàtu.
L’ùrtima vota fhu ‘nta l’ottucìantu
ccu lli Savoia a fari u muvimèntu.

Tandu nun c’era ticchinuluggìa,
d’’a fhami u Nordu cadìa lli vavìa.
Allùra ‘sti signùri fhurbacchjòni
dìssiru: “Ni pigghjàmu u Miridiòni,
chà teni sordi, aria e terri boni.”

Chini di nua cridìu a cchisti aggènti
sùbitu è divintàtu cumbattènti,
ma chini ‘un vulìa fari l’attindènti
l’hanu fhattu passàri ppi briganti.

Milli partìru a Quartu ‘na matìna
e ppi llu Suddu ‘ncignàu lla ruìna.
L’intinziòni ‘unn è ch’era ppi mali,
u capu lùaru era llu Giniràli,
Garibàrdi, eròi ‘sì mintumàtu
cha tuttu u mundu ni l’ha ‘mbidiàtu.

Quando u muvimèntu fhu furnùtu
e s’assittàru dintra u “Parramèntu”,
sùbitu ‘ncignàu ‘n àutru turmèntu:
chà u Nord s’avìa sempri d’abbuffàri
e llu Sud di fhami di murìri.

Vidìandu chillu ch’avìa cumbinàtu
don Giusèppi si ndi jìu ppi dispiràtu.

‘N guerra turnàmmu pùa u Nuvicèntu,
i mùarti nuastri linchjìru Piàvi e Tagliamèntu.
‘Stì bàrbari avìamu ‘i libiràri di l’Austriaci,
‘ici cha cumu a nua èranu Italiani e amici.

Dopu tìampu ‘sti pùarci hanu ‘ngrassàtu
e llu grassu a llu cori cci ha arrivàtu.
Mo dìcinu: “ Simu ricchi e putènti,
ni fhuttìmu d’u Sud e dd’i ‘sti pizzènti.”
Pinsàndu chistu, allùra è beru u dittu
cha u pùarcu arrùazzula allu scifu
…quando è abbùttu!

 

______________________________________


AVESSI VISTU I MUNUMENTI ?…..
‘Nu jùarnu passiàndu Roma Roma,
vidìandu fherma tanta genti dumandài:
“ cchì guardàti tutti accussì attènti?”
Unu si vota e dici: “ I munumènti.”
“ Cci l’hanu misi mo?” dumàndu iu.
Illu mi guarda tuttu stralunàtu:
“ Chisti cci su’ di quando u mundu è natu.”

Ma! allu paìsi mia chistu ‘un llu vidi,
chà puru i munumènti cci hanu i pìadi;
si sta’ guardàndu e dopu tu ti mùavi,
già ‘ntra deci minùti pùa ‘un cc’ ‘i trùavi.
Si tu pìansi cha ‘a statua ‘i Sarancìscu
d’u Cinquacìantu cca è alluggiàta,
mìnimu vinti voti ‘ hanu spustàta.
Fhiurintìnu, ch’è unu ch’ ‘un s’incazza,
sett’ ottu voti cci hanu ruttu ‘a chjàzza.

‘Unn è chista però tutta ‘a vrigògna:
c’acchilli chi ppi lla Patria hanu murùtu,
di tanti voti chi l’hanu spustàti,
si stanu rivutàndu ‘ntr’ o tavùtu.
Chillu chi ‘un s’ha spustàtu è ndon Giuànni,(1)
cha ppi lla fhorzza avìa lla nduminàta;
s’ancùnu ad illu l’avìssi tuccàtu
o era a llu spitàli o cruvicàtu.

Mo i stanu muticàndu ‘n’ atra vota,
chà ‘n atru pocu ‘i tìampu cca si vota;
dopu quattr’anni senza fhari nenti
hanu spustàtu armènu i munumènti!

Nota:
1)Giovanni Nicotera -

______________________________________


‘N ARTISTA …….
Di ragiunìari s’era diprumàtu,
‘nt’ ‘a vita vulìa stari ‘ncravattàtu;
‘unn ha truvàtu postu ‘i ‘stu mistìari,
chà ‘stu paìsi cci ha pocu dinàri.

Ppi si cacciàri ‘a rabbia,
chà fhatìga ‘un po’ truvàri,
s’azzìcca ‘nt’ o macèllu
e ‘nimàli va a scruzzàri.

Ma u cori teni bùanu,
‘un po’ sintìri gridàri,
penzza: “Mègghju ‘na vuccirìa
e lla carni fhilliàri.”

‘Nt’ o tìampu lìbiru
ch’avìa di ‘stu mistìari
supra ‘nu mùarzu ‘i pezza
‘ncignàu illu a pittàri.

Chini vidìa chillu ch’avìa pittàtu
dicìa ch’era sulu ‘nu “scunnàtu”.
È risapùtu cumu sunu aggenti,
‘ici cha sanu tuttu…e ‘un sanu nenti.

‘Sti cosi li vidìu ‘nu prufhissùri,
dissi cha ‘stu mistìari avìa di fhari.
Ed illu s’ha appricàtu,
fha scola e vuccirìa,
picchì è ‘nu grandi artista‘stu parènti mia.
(poesia dedicata a Fernado Cimorelli pittore e scultore)

______________________________________

FRISCHIANDU …….
GB.Molinaro

Cumu è bìallu guardàri u “Muragliùni”
di sira appuggiàtu a llu barcùni.
E lla “Miràglia” sutta u cìalu stillàtu
pari ‘nu prisèpiu ‘mbarzzamàtu!

Guardàndu ‘stu spittàculu
iu pìansu a tanta genti
chi ‘unn è cchjù cca, sunu migranti!
Cchjù d’ i ‘randi ricùardu di guagliùni
llà ‘ntr’ o largu jucàri a llu pallùni
e la matìna d’ogni festa cumandàta
tutti alla missa d’ ‘a “’Nduluràta”.

Quandu niscìamu c’era ‘n’armunìa,
màsculi e fìmmini tutti ppi lla via.
Mo don Pasquali e Vicenza hanu murùtu
e puru u campanàru s’ha astutàtu!

Ciàngi lla genti ch’ha pirdùtu,
ciàngi chini luntànu si nd’ha jùtu,
luntànu d’ u paìsi e di ‘sti casi,
luntànu i ‘sta terra ‘i Sambiàsi.

mi sìantu fhurtunàtu,
si pìanzu allu ‘migràtu chi ‘un cc’è cchjù.
Ppi cchini pò ristàri nduvi è natu
‘un cc’è vicchjàia, ma sulu giuvintù.

 

______________________________________

“ 1998 ….. “


Trent’anni arrìatu chini m’ ‘u dicìa
cha ‘stu paìsi ‘ccussì si ridducìa?
Se! ‘Na grandi abbundànza ‘un cc’è mmai stata,
ma mancu cumu mo “terra vrusàta”.

Iu mi ricùardu quandu a Sambiàsi
cc’era ‘n’atra armunìa ‘sti casi casi,
ccu lla vinùta di Lamezia Termi
i Sambiasìni su’ rimàsti fermi.
A mmanu a mmanu, annu dopu annu
a tutti quanti ni sta pigghjàndu ‘ affànnu.

‘Na vota ‘ agricurtùra caminàva
e ancùna lira a ttutti cci vidìa,
moni chi tutti ‘i vigni hanu tiràtu
‘n giru tu vidi sulu pizzintìa.
Vidi guagliùni ad età ‘i ‘nzzuràri:
su’ ndola ndola, senza fhatigàri.

Avìamu ancùna cosa a Sambiàsi:
Pritùra, scoli àuti e “cullucamèntu”;
l’hanu spustàti tutti mberzzu u “centru”.
Ppi ccentru unu pensa a “Fiurintìnu”,
guardàndu cumu è fatta ‘sta Città,
u centru nun pò éssari cha llà!

Ma Nicàstru, ‘ncazzàtu paru paru,
vòzi llu centru llà, a llu “Quadaràru“.
E lli “Rapprisintànti nùastri ‘i gridu”
dìssiru: “ Mègghju a Catanzàru Lidu.“
N’amu cunzzàtu cha ‘nu fhòglju ‘i via
ni l’amu ‘i jìri a fhari in Albania.

‘Sti “Cumandànti” ‘i mo cci sanu fhari,
fhanu di tuttu ppi ni cunzzàri.
Nua Sambiasìni, cumu simu mo,
nun sapìmu nemmènu caminàri,
allùra illi ppi ni cci ‘mbizzàri
‘i strati n’hanu fhattu a “rizza ‘i pisci”:
sai ‘i nduvi trasi e nno di nduvi nìasci.

E nua prigàmu: “ ‘Un cci ‘a fhacìmu cchjù,
oh Sarancìscu mia, pensaci tu!”

 

______________________________________

S’ ‘A MAMMA ‘UN CC’ ‘È …..

‘Nu fhìgghju chi a llu cantu
mamma ‘unn ha mai avùtu
è cumu si ‘na casa ‘unn ha truvàtu.

Pò avìri di lu mundu li ricchìzzi,
ma sempri povarìallu è di carìzzi.

U cori cci l’ha sempri ammaccàtu,
si senti sempri èrramu e mindìcu.

______________________________________


‘N AMICU ‘I TUTTI …….

Tutti u canuscìanu ‘nt’ o paìsi.
D’illu ni ricurdàmu cosi boni:
se ppi vistìri, ‘un si vistìa di lussu,
pigghjàva deci liri ccu llu mussu;
si ‘ntr’ o barru cci offrìa ‘na coca cola,
fhacìa sùbitu ‘a mossa d’ ‘a pistola,
picchì a llu cìnamu illu sempri jìa
e ripitìa lli mossi chi vidìa.

Parràndu ‘taliànu sulìa diri :
“ Guardàti cumu la pistòla stringo,
pirciò m’avìti di chjamàri Ringo.”

Mo ‘unn è cchjù cca ‘st’ amìcu, povarìallu,
è chjùsu a ‘n istitùtu a Serra Ajìallu.
‘U vidìmu ogni tantu cca, alla Posta,
ma ‘un c’è cchjù alla gara d’ ‘a pasta.


______________________________________


‘A ROSA MIA ……

Si cci pìansu, ohi ma’, quando trunàva
Nta vìarnu sempri mi spagnàva.
E ìu ‘nt’ o letticìallu ti sintìa:
“ Chisà u quatrarìallu?” e tu vinìa.

E mi sintìa putènti
e trona e lampi
‘unn éranu cchjù nenti;
‘mbrazza mi pigghjàva,
ccu ttia allu lìattu ‘randi mi purtàva.

Ccu ttia, chi allu cori mi stringìa,
pinzzàva:” Mamma mia, ca cchjù di ‘na rosa
si’ addurùsa!”
Mamma amurùsa!


______________________________________

 

CHJAZZA DIAZ ……

Cchi bella chjàzza ni fhanu a ‘stu paìsi!
U progèttu è già prontu a tanti misi.
‘Stu prugèttu “verde” hanu chjamàtu
e ‘n àrvulu ‘un cc’è chi ‘unn ha siccàtu.

I Sambiasìni cci jìanu a frischiàri,
mo ‘mbeci si cci vanu ad arrustìri.
Chà chi cumànda, ‘i nduvi veni beni,
a ‘sta parti ‘i paìsi ‘un cci vo’ beni.

______________________________________

 

VIGNIARI …….

Senti parràri chi fha cchjù o ‘i menu,
ppi mia fhatìga cchjù chini fha binu,
ma no ppi lla fhatìga d’ u parmìantu,
ma quantu cc’è ppi llu cunchjudimìantu.

Ancora hanu ‘i fhurnìri ‘i vindimàri
e già si penzza cha s’ha di squazàri.
Quandu a jinnàru ‘a zomba è addurmintàta
è llu tìampu ch’ ‘a vigna vo’ putàta.

A primavera la fhatìga vera:
quandu ‘a rami o ‘a surfa s’ha ddi fhari
e furni e ‘ncigna ccu llu sulligàri.
S’ ‘a vigna bona u zappatùri vo’ tinìri
tutti i jùarni di l’annu l’ha d’assistìri.

Ma ‘unn è ppi lla fhatìga ch’è ‘mpucàtu:
ppi lla “Cantina” chà nun l’ha pagàtu!

 

______________________________________

 

PASSIANDU PIANSU ……

‘Na vita dintr’ ‘a scola tu hàj passàtu!
Di pocu tìampu si cungidàtu.
Quantu guagliùni ch’hàj canusciùtu,
‘nu mùarsu ‘i cori a tutti cci hàj dunàtu!

Quantu mistìari fhanu ‘sti quatràri:
chini fhràvica, zappa e cchi è duttùri,
e cumu è duci si vidìandu a ttia
làssanu tuttu ppi ti salutari.

Pari cha vidìandu u prufhissùri
tutti quanti turnèssiru sculàri.
Ed tu ti prìaj m’ ‘i vidu ‘randi e spusàti:
ppi ttia su’ lli guagliùni allu bancu assittàti.

 

______________________________________

 

VISTIMU ‘A PACCHJANA

Battista Guerrese

Ppi si véstari ‘a pacchjàna,
prima cosa si ‘nsuttàna;
carma, carma, senza affànnu
pùa si ‘mbùalica ‘ntr’ o pannu;
illu è nìuru o culuràtu,
assicùndu di lu statu:
è russu priputènti
s’ u marìtu l’ha vivènti,
è culùri ‘i vinu ammaccàtu
s’ u marìtu ‘unn ha truvàtu
ed è nìuru villùtu
s’ u marìtu cci ha murùtu.

Pùa si minti lla gunnèlla,
nìura, vìardi, brù ‘i franèlla,
si cci fha ‘n arrucciulàta,
‘a gunnèlla è già ‘mpadàta.
‘N àutru tùaccu pùa di fhinu
si lu dà ccu llu mbustìnu,
ma cchjù bella vo’ parìri
e ssi minti llu spallìari.

‘U mantisìnu ricamàtu
mìanzu pannu cci ha ‘mbarràtu;
prima ‘i jìri a llu purtùni
pìgghja llu fhazzulittùni;
quando nesci ppi lla strata
è cchjù bella di ‘na fhata!
‘A salùtanu d’ ‘i casi
‘a pacchjàna ‘i Sambiàsi.

______________________________________


‘NU PAISANU …..
( poesia dedicata a Franco Costabile )

‘Na vota c’era unu chi scrivìa,
s’era crisciùtu dintra ‘a ruga mia;
‘sta terra avìa lassàtu ccu dulùri,
era ‘nu ‘migrànti prufhissùri.

‘Ntr’ o cori avìa purtàtu tutt’ addùri:
d’aggènti, d’alìvi e d’u mari.
D’u paìsi mmai si nd’ha scurdàtu,
‘na puisìa i luntànu, ha pùa scrivùtu!

Avìa d’avìri u cori ‘mbilinàtu,
picchì chi ‘ntra ‘sta terra ‘un pò campàri
quasi sempri ‘a balìci s’ha di fhari.

Tant’anni arrìatu illu l’ha scrivùta
e mo ‘nt’ o Municìpiu è llà ‘mpindùta.
È alla vista d’aggènti, llà allu muru,
‘ndirizzàta però alli cumandànti.
Illi dìcinu: “ Cchi bella puisìa!
Chista ‘ha scrivùta u paisànu mia.”

L’hanu lijùta, ma ‘un l’hanu dintr’ ‘a menti,
e dopu tìampu ‘unn è cangiàtu nenti.

 

______________________________________

 

SI CUMANDERANU ILLI ……

‘Nu pallùni vulànti ‘i chilli di’ guagliùni
hàju truvàtu ‘mpingiùtu a llu barcùni.
Hàju vistu ch’era ‘mbisciulàtu
e cci hàju dittu si vulìa aiutàtu.

Illu m’ha dittu: “ Si mi fha’ trasìri,
ccu lli fhighji tua pùazzu jucàri.
Vìagnu di ‘nu paìsi assai luntànu,
chà u picirìllu ha rapirùtu ‘a manu.

Vùagliu mu sbagu.Ca dintra ‘stu viaggiàri
Aju vistu cosi chi ti fhanu ‘ngrizzulàri:
aju vistu aggenti lùardi e dipillàti,
àutri ‘ncamàti o n’ guerra mutilati.

‘Un lu sapìa llu mundu daccussì stranu,
quandu u guagliùni mi tinìa ‘nt’ ‘a manu!
D’ i ‘randi, u mundu è di ‘n’ atra manèra:
s’aggènti mori è sempri ‘na primèra.

Fhanu vilèni, bombi e zuffiùni,
tuttu fha brodu ‘a lìnchjari u vurzùni.
Ppi cchistu mo vùagliu ristàri cca,
chà u guagliùni mali ‘un ti ndi fha!

E si u mundu vulèra ‘mpruspiràri,
‘nu guagliùni cci vulèra a cumandàri!”

 

______________________________________

 

CANTAMU VA’ ! ……

Nùa cantàmu,
forzi picchì ‘mparàti alli dulùri,
picchì ppi nùa è normàli tribulàri.

Vidìri i patri chi pàrtinu luntànu
e lla dumìnica ‘un ti pòrtanu d’ ‘a manu.
L’amìci, chi ti cci hai spartùtu u sùannu,
‘i vidi a si e no ‘na vota l’annu.

Fhamìgli ccu parìanti a carrittàti
sunu suli alli fhesti cumandàti.
E nùa cantàmu ppi ni sburiàri,
cantàmu ppi lla ggenti ch’‘un po’ vidàri stu mari,
ppi chillu ch’è ‘n giru ‘sti vavìa
e pensa sempri a llu paìsi sùa.

Cantàmu ccu ‘nu prunu dintra u cori,
quando luntànu ancùnu amìcu mori.

 

______________________________________

Molinaro

 

MO ‘U SACCIU…….

Dopu anni, ho pa’, hàju partùtu
ppi vidìri ‘a terra nduvi tu si’ natu,
ppi mi réndari cuntu e capiscìri
mmai tu t’’a pùa scurdàri.

Hàju ristàtu, quando hàju arrivàtu,
pari cha ‘nu rre hanu vidùtu,
ognùnu ‘i tia mi dumandàva
mentri mi salutava e mi vasàva.

U paìsi era bìallu e culuràtu,
u mari azzùrru, u cìalu ‘nsirinàtu.
Alla Miràglia puru hàju ‘nchjanàtu
mu vìju ‘a ruga nduvi t’ ha’ crisciùtu.

Vidìandu chilli casi ammunzzillàti
‘i lacrimi ‘i l’ùacchji su’ nisciùti,
m’hanu parùtu tanti sùaru e frati,
unu ccu ll’àutru parìanu abbrazzàti.

M’ha chjamàtu puru u Muragliùni,
m’ha dittu:”Ricùardu a pàttrita guagliùni,
quando ‘a staggiòni u suli canniàva
ccu st’acqua frisca si ndi ricriàva.

‘N’ atra vota vìdari ‘u vulèra
ppimmu ‘n’ atra vivùta si fhacèra.”
Cchi terra, Pa’, e cch’aggènti!
Moni ‘u sàcciu ppicchì ‘un t’ ‘a pùa scurdàri,
pari cha t’hanu fhattu ‘a magarìa,
ti veni sempri gula di turnàri.

‘Un sàcciu, Pa’, s’è statu u mari
o aggènti, u pani ‘i casa, oppùru u vinu,
ma ‘i quandu cci hàju jùtu
m’hàju sintùtu Sambiasìnu!

______________________________________

 

NDUVI ‘A NANNA ……..

D’ ‘a nanna u purtùni hàju vattùtu;
‘i supra d’ ‘a fhurnèsta illa ha spiàtu
e ccu llu calascìndi ha rapirùtu.

‘Nchjanàndu ‘a scala ppi llu tavulàtu
‘n addùru si sintìa: pani ‘mpurnàtu!
“ ‘Nchjàna - dissi lla nanna - e chjùdi u catarràttu,
ch’hàju fhattu u pani e ‘n atru pocu è cùattu.”

Íju mi ricriàva, ‘unn è ch’era ‘ncamàtu,
ma u pani càudu ccu ll’uagliu sempri m’ha piaciùtu.
Cchi mangiata, guagliu’! M’hàju abbuffàtu,
‘na minna sana sana ‘un m’ha abbastàtu.

Ma all’ùrtima urricèlla c’hàju muzzicàtu
‘nu dulùri all manu hàju sintùtu:
‘unn era beru, mi l’avìa sunnàtu,
ma u sapùri ‘ntr’ ‘a vucca m’ha ristàtu.

Sapùri ‘i ‘na vota!
Tìampi bìalli chi ‘un tòrnanu cchjù,
si ndi su’ jùti ccu lla giuvintù!

 

______________________________________

 

‘UN CCI ‘A FHA CCHJU ……..

Cci curpàmu nùa ppimmu è annirvàta
‘sta terra nostra sempri queta queta.

Ni duna tuttu ppi stavìri bùani,
ni duna granu, frutti prufhumàti,
canti d’aggìalli e rosi ‘mbillutàti;
ppi lla ringraziàri di ‘stu beni
cci damu sulu tùassicu e bilèni.

‘Un cci ‘a fha cchjù, ppi chistu è cuntrubbàta,
ogni jùarnu ni fha ‘na scutulàta:
càdinu casi antichi e munumènti
e sutta d’illi crùavica lla ggenti.

È ura m’ ‘a ‘ncignàmu a rispittàri,
cuntr’ ‘a natura nun si cci ha di jìri.
Fhurnìmu mu fhacìmu nùa i patrùni,
ppi dilla simu cumu zampagliùni
e quandu trema ni vo’ ricurdàri
cha è sulu illa chi pò cumandàri.

 

______________________________________

 

IU STAJU CCA ……..

‘N aggìallu ‘i passa chi u mundu avìa giràtu
mu si ripòsa ‘nta ‘sta terra s’è firmàtu;
‘un s’ha rindùtu cuntu illu nduv’era,
picchì era vìarnu e parìa primavera.

Illu pinzzàu cha fhorsi avìa murùtu
e dintra u Paradìsu era arrivàtu,
ma d’aggènti ch’ha bbistu caminàri
s’addunàu cha supra ‘a terra avìa di stari.

“Madonna! Cchi riggiòni culuràta,
bella e vistùta cha pari ‘na fhata:
‘a terra russa di vìardi ammantata
e d’azzùrru d’ u mari ‘nturniàta.

Fhuntàni ‘i testa ppi bìvìri hàju truvàtu
e ‘nta dicèmbri ‘a rosa jurùta;
chi ha ffattu u mundu parìca‘na casa s’ha stigliàtu
e ppi quatru ‘a Calabria cci ha ‘mpindùtu.

Chi m’ ‘u fha fari mu vàju ‘sti vavìa,
‘i mo ‘ndavànzi cca è lla terra mia!”


______________________________________

 

NDUVI A NNU’A …. ( canto folk )

‘Nta ‘sta riggiòni cci pua truvàri
tutti i sapùri di terra e di mari,
aria pulita e ggenti di cori
cha ‘un tìani gula di t’alluntanàri.
Ritornello
Si guardi ‘n giru, è tuttu ‘nu risu,
è lla Calabria ‘stu Paradìsu!

Trùavi patàti, si vai a lli muntàgni,
ti lìnchji di silli, nuci e castagni,
e a llu cantu di ‘nu fhuculàru
fhazìzza arrustùti e ‘nu jàscu di chjàru.
Ritornello
Si guardi ‘n giru, è tuttu ‘nu risu,
è lla Calàbria ‘stu Paradìsu!

Scindi ‘na pocu mberzzu pindìnu,
‘sta terra ‘minèstra ll’ùagliu e llu vinu;
‘n términi ‘i nenti arrivi a llu chjànu
e trùavi tutti i frutti ‘i pantànu.
Ritornello
Si guardi ‘n giru, è tuttu ‘nu risu,
è lla Calabria ‘stu Paradìsu!

Cc’è pumadùari e mulingiàni,
granu di oru cha ndi fhai u pani;
limùni e pìarzichi fhanu l’aria adduràri,
u piparìallu ‘un la fha affascinàri.
Ritornello
Si guardi ‘n giru, è tuttu ‘nu risu,
è lla Calabria ‘stu Paradìsu!

Vicìnu u mari ti pua assulicchjàri,
di pisci frischi ti pua saziàri;
ccu ‘n organèttu e ‘n amìcu fhidàtu
ti sìanti u mìagliu di lu Criàtu.
Ritornello
Si guardi ‘n giru, è tuttu ‘nu risu,
è lla Calabria ‘stu Paradìsu!


______________________________________

 

MOLINARO

E’ ‘nu sanguignu tùastu e cazzillusu,
ma è priparatu, ’unn è ‘nu prìsintusu;
s’ha ffattu sulu, nissùnu l’ha ‘mparatu,
di quadri sua u mundu nd’ha linchjùtu.

‘Nta ‘stu paisi artisti ‘un simu rari,
ma ‘a mèglia parti simu vajanari;
‘mbeci ‘i Battista nenti si po’ diri,
chà quando pitta u pinnìallu fha cantàri.

Jetta culùri e ciali e mari fha bidìri,
di l’àrvuli viardi i pampini muviri.
Si fha lla genti, ‘i pua sèntari parràri,
si pitta jummi, ti sìanti rifriscari.

Si pitta juri, ti fha sintìri addùrì.
Pitta Battista, chà fhai allirgàri u cori!
( poesia dedicata a Giovambattista Molinaro – pittore )

 

 

Pueti ……

Ni veni nu pinsìaru e llu scrivìmu
Quandu un cc’è nissùnu mu parràmu
Parìca ccu lla pinna sburìamu
E lli mpicci da capu ni cacciàmu

Pua veni ancùnu ecci lu fhài lijìri
E dintra a capu sua cci vua spiàri
Mu vidi si si sta ricrìandu
O mbeci penza ca u stai stuffandu

Si ncappi chillu ca chjiù risulùtu
Unn’è capaci ppimmu si sta citu
Ti guarda ti fhà llu pizz’arrisu
Dici;chistu un ti nduna pani e casu

Nu cumpàri mia mi l’ha cantàta
M’ha dittu lassa st’arti a chi a sa fari
Ca unn’è cosa ppi ttia caru cumpàri
Cci’haju pinzatu ed’avìa raggiùni
Lassu a pinna e tuarnu alli bulùni.

 


COMMENTO finale curato da Pasquale Funaro critico letterario

La figura simpatica e modesta di Francesco Davoli mi ha spinto alla lettura dei suoi componimenti poetici con interesse e curiosità: in essi ho trovato intelligenza, sensibilità ed una buona vena poetica.Risulta evidente che Davoli è un poeta sincero e spontaneo, che non scrive a tavolino, ma canta col cuore e “in piedi” i suoi sentimenti.Un poeta autentico, come direbbe Sharo Gambino, perché ruspante, da cortile, che vivendo libero e senza guinzaglio è pertanto genuino.Egli guarda alle cose ed ai fatti del mondo con attenzione e con il cuore aperto a tutti gli stimoli esterni; ne viene colpito ed è spinto a dire ciò che prova e pensa, nella più ampia libertà di uomo onesto, libero e non compromesso.La bontà innata e la capacità di sentimenti profondamente umani e sociali consentono alla sua poetica un valore che non può essere sottovalutato o liquidato per eventuali manchevolezze nella espressione e nella scrittura.La sua tematica è varia: spazia da valide poesie sentimentali e di fantasia (le migliori e più numerose) a piacevoli componimenti sull’amore, su personaggi e figure del paese, sulla politica locale e in generale, sulla morale comune e sull’ecologia. Da sottolineare la bellissima poesia “Iu stàju cca”, che è un condiviso omaggio alla Calabria, un vero fiore offerto col cuore alla nostra amata Terra. Così come occorre segnalare l’importanza della poesia “Vistìmu ‘a pacchjàna”, che risulta essere una perfetta descrizione fotografica, di prezioso valore storico e di antiquariato, del “costume” delle donne sambiasine di una volta, scomparso all’incirca a metà di questo ventesimo secolo. E ancora l’amore per il suo paese (Sambiase), del quale Egli decanta i pregi con entusiasmo e commozione: il mare azzurro, il cielo sereno, il sole cocente, i colori delle case, il pane caserèccio, il vino, la cordialità della gente, la “Miraglia” della casa paterna, l’acqua fresca del “Muraglione”.Uno spettacolo di bellezza creato da un “Maestro” dolce (cioè infinitamente buono) e intelligente.
Dalla poesia: “Fhrischiàndu“
“Cumu è bìallu guardàri u muraglioni
di sira appuggiàtu a llu barcùni.“

Il “Muraglione” era solo un confine più marcato del paese, l’ultima parte di esso prima di intraprendere la via delle colline (che noi chiamavamo relativamente “montagne”) : per Davoli è un importante “luogo della memoria”, un punto caratteristico del paese di una volta, che Egli pone in risalto con un ricordo commosso e coinvolgente. Pur nella sua marginalità geografica il Muraglione colpisce la mente del Poeta e Lo spinge a considerazioni più grandi, a ricordi, a gioie dell’anima.
Uno spunto per indurre alla riflessione e ad infoltire i sentimenti, per legarsi di più al proprio paese, per amarlo, per migliorarlo. Francesco Davoli ha una naturale tendenza ad esprimere col cuore e con immediatezza contenuti concreti e profondamente sentiti, ma la sua scrittura ingenua non sempre Lo aiuta nell’estrinsecazione. A volte, infatti, ad un tema valido, più o meno importante o di valore universale, non corrisponde una adeguata forma espressiva, e della sua ispirazione, delle sue idee non ne viene una restituzione letteraria ed artistica. Caratteristica, questa, comune alla maggior parte dei numerosi poeti dialettali estemporanei, i quali, volendo esprimere un contenuto, quanto si voglia valido, non riescono ad arricchirlo delle forme e delle strutture estetiche che l’arte richiede, perché tale sia considerata. Francesco Davoli è al suo primo lavoro, spontaneo e scritto di getto, nel quale Egli ha espresso i suoi pensieri e i suoi sentimenti, di rammarico e di amore, senza perdere tempo in una qualsiasi applicazione artigianale per impreziosire i suoi componimenti. Ha seguito l’impulso del momento, si è preoccupato del contenuto ed ha “cantato” come meglio poteva fare, con semplicità di forma ed onestà d’intenti, senza chiasso e senza alcuna presunzione letteraria. Nel suo caso, comunque, occorre onestamente dire che c’è la presenza del poeta nella sua potenzialità di cantore delle vicissitudini umane, nella sincerità e nel calore dei suoi sentimenti, e nella modestia del suo canto: tutte cose che danno legittimità alla sua opera poetica. E inoltre (cosa importante da sottolineare), in un'epoca nella quale si incontrano soltanto "individui" interessati al proprio "io", al proprio interesse, al proprio "emergere", in un irrefrenabile e incontenibile flusso di degenerazione dei valori sociali e umani, è raro trovare una "persona" come Francesco Davoli, il quale, lungi da interessi e "languori" personali, rivolge i suoi pensieri e le sue cure al prossimo, alla società e all'ambiente che Lo circonda. Da: "Un ti vutàri 'a capu" 'A capu 'i l'ùamu è sempri 'i 'na manèra, chà pensa a bìarnu…e mai a primavera. Ppi cchistu, allùra, tu fammi durmìri, 'sti cosi brutti cchi lli scrivi a fari!"L'umanità è cattiva, protesa verso il male e il brutto e non verso il bene e il bello; perché allora interessarsi di essa e parlare di cose brutte? Ma il Poeta canta lo stesso, nel tentativo di trovare una qualche soluzione, magari invocando e affidandosi con la preghiera alle due "icone" principali del suo mondo religioso: la Madonna, Madre di Gesù, e San Francesco di Paola, protettore di Sambiase. La sua poetica è dunque altruista e universale, relativamente a quanto del mondo Egli riesce a cogliere. E quando tratta casi di problematica politica locale, Egli espone i fatti in tutte le angolazioni, senza condannare, senza schierarsi da una parte o dall'altra, cercando di fare emergere pregi e difetti, e, laddove esista, il lato ridicolo o comico della faccenda. Pur partecipe del quotidiano, malgrado i tempi, malgrado tutto, Francesco Davoli è un osservatore attento e sensibile, un uomo di spirito arguto, un uomo buono, giusto e pensante, e…un Poeta!