Fatti e personaggi del '900

CUVIERNU PUORCU, LATRU E CAMBURRISTA 2^ parte

Condividi

GIUSEPPE MONALDO (scheda tecnica)
Poche date certe della vita di questo prete nato a Filadelfia e ivi deceduto ultra novantenne, le principali: nel 1829 ricevette gli ordini minori, nel 1838 celebrò la sua prima messa solenne. La sua poesia, tutta dialettale, dovette attendere il 1977 per essere conosciuta, grazie ad Antonio Servello, che la pubblicò col titolo "Memorie e fantasie".

Spirito ribelle, non seppe trattenersi dal denunciare le vessazioni della Curia e del vescovo di Mileto, l'esosità dello Stato italiano appena instaurato e la vergogna della classe politica che aveva provocato il fallimento della Banca Romana. Perciò soffrì persecuzioni, ostracismo e galera.

nb: A seguire troverete le poesie Supra li tassi (1870?) e Gli Ignudi Supra li tassi (1870?)

Su' vecchia, e'nd'aju avutu
Malanni cu la pala,
E juru ca la guala
De mia non 'nci sarà.

'Ncignai de li prim'anni
Mu 'nsaccu sempre guai,
E quantu'ndi passai,
Cu' diavulu li sa?

Lu terremuotul vitti (Quello del 1783)
Curcare casi 'n terra,
E fami, peste e guerra
'Ndi vitti puru ccà!

E vitti puru a Ruffu
Supra'na mula janca,
Chi a manu destra e manca
Facìa diavularì.

'Stu riegnu vitti puru
Quajjatu de Francisi,
De bravi facci'mpisi
'Nda vitti cumpagnì.

Tri vuoti lu colera
Lu vitti chi 'nfuriava,
De ccà chi si scupava
La miejju gioventù
'Ncí pizzicai! e si pienzu
A chiju guai assassinu
Mi stringe 'u cularinu,
NI'acchjappa'u tremotò.

Lu Quarantuottu vitti
Chiji galiuoti brutti,
Chi ni sdogaru tutti
Gridandu: Viva'u Rre!

Lu maritieju ch'eppi,
O mamma, ch'era malu!
La ujmba cu la pala
Mi fice fricassé.

La rugna pizzitana
Chi misi ed anni dura,
lo l'eppi de criatura
E grattu puru mo'.

E'n tantu cu'sti guai
No' vozzi mai finire,
No' vozzi mai morire,
Lu dicu 'n verità.

Ma mo' chi su' accoppata
De tassi ogni momientu,
O santu Sacramientu!
Chi campu a fare, chi?

Mi parenu cent'anni
U m'afferra caputiru,
Chist'unghji mu li stiru
Cchjù priestu ca si po'.

Non 'nc'è tanta sardeía
Pe' chissu rande mari
Pe' quantu tassi amari
Sbarcare ccà tu vi'.

Su' comu li chjattiji
'Sti tassi, annajaguannu!
Ogn'ura fijji fannu,
Ogn'ura prieni su'.

A chisti cu 'n'unziuoni
Scacciamu la cornami,
Ma pe"sti tassi'nfami
Rimediu non 'nci 'nd'ha.

De vui, cani de vucca,
Vuzzacchji, cristarieji,
De vui deputatieji,
Rimediu si `nda'avrà?

Ah! puocu tene `u ciucciu,
E vui pisi aggiungiti,
Cecati o birbi siti,
Non 'nc'è cazzicanì.

Ma vui, deputatieji,
Riditi a'sti paruoli:
Vorrlssivu li muoli
Pistati e li gringì.

La Càmmara pe' vui
È vigna carricata,
Chi sempre víndignata,
Racina cchjù vi dà.

Su' tanti li virguogni
Chi fati, o micidari,
Chi l'acqua de 'su mari
Lavari non li po'.

Io 'n tantu'nutilmente
Mi lagnu e mi pezziju,
E de quintinu'mbiju
Jistimi ed eresì.

Curcata dintr'a 1'uoru
Vint'anni arrietu stava,
Li duppi li cilava
Pe' tutta 'sta città.

E mo"ntra la miseria
Mi viju arrumbulata:
Oh chi fami arraggiata,
Oh chi pezzenterì!

Dormire a puorti apierti
Mo' puozzu notte e juornu,
Cu cientu latri `ntuornu
Pagura no"nci sta.

Netta paletta fannu
'Sta casa mia li scieri
Vacili de varvieri
Niettu non è accussì.

Non autru cch'intru truovi
Ca carti ammunzejati,
Chi mandanu a manati
Fundari ed agenzì.

Tri vuoti cu `sti carti
Lu Pizzu vrusciarissi.
Oh quantu fumma fissi,
Cercandu Libertà!

Vindivi lu pajjuni,
Li pedestaji e' liettu,
Lu pannu, lu dubbriettu,
Li scarpi a zichizì;

Vindivi casci, sieggi,
Cammisi cu' rizzuoli,
U pagu tassi e ruoli
E ancora `u riestu `nc'è.

Li tassi vi li cuntu.
Li cuntu? e quandu finu?
De mo' finc'o matinu
Non dicu la mità.

E tassi a li majali,
A ciucci ed a vaccini,
A machini `e mulini,
Tunnari e vucciarì.

E tassi a la Provincia,
Comuni cu l'Erariu,
E tassi 'o tafanariu
(Oh scuornu! e d'unde si'?)

E tassi a lu rosòliu,
A rapi e pistanachi,
Arínghi cu sarachi,
A zzùccaru e café.

E d'unde dassu, dunde,
Tassi de successiuoni?
Tassi chi li dimuoni
'Ndi tenenu pietà?

E d'unde?. . . ma li stíji
Cchjù priestu cuntarìa
Ca de la tasserìa
Li luonghi litanì.

Si a mmienzu i piscicani
'Ncappa lu marinaru,
Non 'nc'è, non 'nc'è riparu
Pemmu si sarva, no.

Autru ca piscicani,
Su' chiji Cincucientu
Chi a lu Parramientu
Mandamu nui de ccà!

'Nci sunnu fuorzi buoni
Circa'na cinquantina,
Ma dautri, roba fina,
De carceru non su'?

Mo' dinnu c'a jennaru
'Na legge ccà'ndi vene,
Chi 1'ajju e l'uojju tene
Legge de santità.

Tessatu è cu' non porta
Tedajji de tuncuni,
De muschi gurgiuluni,
De Cristi'n quantità.

Cu' tene 1'abitinu,
E santi `mpint'a mura
Paga `na tassa dura
Chi `ngrizzulare fa.

Cu tuttu lu ruvaci.
La hjocca mi spignaru,
Lu spitu, lu mortaru
Cu d'autri fissarì.

Su' fuorsi'mbriaca o paccia?
Cuntu minzuogni o fàvuli?
Parrati, o santi diavuli,
Si chisti su' bugg'i.

Li strazzi pue chi fannu
'Ntra 1'érrama fundaria
Rimbùmbanu pe' l'aria,
Non su' cujjnerì.

Ducientu sucanchjuostru
Cu spignaturi a misi,
De l'unghji e li capiji,
Scorciandu'on puonnu cchjù.

È miejju pemmu 'ncappi
De Mazza'ntra li vranchi,
De Scarabau, de Bianchi,
De Cola e de Tinghè,

Ca a manu de satturi,
Mariuoli e scuscenziati,
Oh chimmu su' squartati
E fatti baccalà!

Grùndanu sangu chissi

Lupi de cincu mijja.
Oh raggia mu'nci pijja,
Primu l'ottantatrì!

Vìnneru scazi e nudi,
E mo' sunnu ríccuni,
Galiuoti brigantuni,
Muli de li zulù.

E chistu, annajadoje,
È muodu de campare?
Cu' po' cchiù supportare
'Sti grandi tirannì?

Chjamu a cummari Morte
La lampa mia mu astuta,
Ed ija non m'ascuta,
Ca viecchji non 'n davo'.


Gli Ignudi

Varvi de zzìmmari (Barba di montoni)
Galiuoti tristi,
hjuri de làzzari (Fior di lazzaroni)
De camurristi,
Priestu'Càmmara
Sgumbratinila,
'Na tana ahhjàtivi (Trovatevi)
D'intr'a la Sila.

Cu quale stomacu
Mo' v'appropriati
Lu bella titulu
De deputati?

Sì, randi e pìcciuli
Gridamu pari:
«Li lupi mìsemu
Pe' pecurari!»

Tutti vorrìssivu
Senza riguardu,
Supra li nàtichi
Squajjatu `u lardu.

Vui a l'Italia,
O mamma mia, la darrupàstivu
'Mmienzu a la via! (L’avete ridotta all’astrico, in mezzo alla via)
Non 'nci dassàstivu
'Na cammisejha,
'Na pezza vecchja,
'Na cuvertejha

Mu si cummojja
L'ossa spruppati (Per coprirsi le ossa spolpate)

O lupi pampini,
Lupi affamati.
L'ossa'nci pàranu
Ad unu ad unu:
È tantu debili
Pe' lu dijunu

Chi si la hjùhhja
'Na gatta mo',
Cade e suspéndere
Cchjù non si po' (se una fatta le soffia sopra, ella cade e non può tirarsi più su)

Né tanti coccia? (Chicchi)
De ranu ha datu
La terra fiertili
D"o Marchisatu (Le terre del crotonese)

Quantu mentistuvu
De tassi e pisí,
O lupi pampini,
Facci de 'mpisi.

E mo' cumpràstivu
Villi e casini,
E fati tavuli
De principini.
O lupi pampini,
Lupi de vranca (gente malvagia assetata di denari)
Chi 'ndi facistuvu
De chijha banca?
Gridandu Patria
E Libertà
Vi la cumpràstivu
Senza pietà.

Chjini de diebiti
Jìstuvu a Ruma,
Chimmu 'nu fùrmini (vi possa incenerire un fulmine)
Chimmu v'ajhuma!

L'Italia libera
È 'nu gran che,
Supra'st'articulu
Dubbiu non 'nc 'è;

Ma senza'ndìnduli,
Ma senza pani,
Mu si la mangianu
Miejju li cani,

Mu si la spàrtinu
De lu currivu
Chijhi garzutici
De mangiasivu.

Ed è possibili
Sempre mu dura
'Sa santa càvula
De Mangiatura?

Vui siti simili
A li gurpuni,
Chi quandu tràsanu
'Ntra lu masuni


Tutti si sbampanu
Gajhi e gajhini,
Capuni, hjuocchi
Cu puricini;

Né mancu dàssanu
'Nu pujhastrejhu,
Pemmu si càmmara,
Lu cristianieju!

O lupi pampini
De cincu mijja,
Male'ntra l'unghja
Chimmu vi pijja.

Pirò la Storia
'O nuomu vuastru,
Mintiu 'na macchja
De bruttu 'nchjuostru,

Chi non si canceja
Cu sapunati,
Né cu la cìnnara
De li vucati.

Paruoli 'nùtili
Vanu lamientu,
Unguientu a l'ernia,
Schjaffi a lu vientu!

Li facci ténenu
De corna tuosti,
Chi si `na scàrrica
Supra `nci appuosti

De pajhi e pùrvari
Bene `ncugnati,
Arrieti tornanu
Chijhi pajhati;

Su' de materia
Tantu `ndurita
Chi non h percia
La dinamita.

*************

BRUNO ALFONSO PELAGGI, "Matru Brunu" (scheda tecnica)
Scalpellino nato a Serra s. Bruno il 15 settembre 1837 ed ivi morto il 6 gennaio 1912, fu autore di allegre satire paesane, ma è noto soprattutto per la sua poesia sociale. Particolar­mente famosa la "Littira allu Patritiernu", vibrante di sdegno per le insopportabili ingiustizie sociali alle quali si sentiva soggetto insieme al proletaria meridionale. Precedentemente aveva, con lo stesso linguaggio libero da ogni regola di convenienza, quasi anarchico, si era rivolto ad Umberto Primo "A Mbertu primu ", accusandolo di tenere bordone a ministri e deputati, venditori di false promesse. Gridava sdegnoso non solo a titolo personale, ma prestava voce a "parecchi milioni" di cittadini che nel '60 avevano gridato "Simu italiani" ed ora trovavano di che pentirsene. Dopo una penosa malattia, scrisse "Alla luna", triste ed amara riflessione sulla vita che gli era stata data in sorte. Più volte ripubblicato, è fra i poeti dialettali calabresi più popolari e studiati. Ha scritto R. Troiano che le poesie Al Padreterno,, A Umberto Primo, al Demonio, Alla Luna "esprimono la tragedia della disoccupazione e della fame degli artigiani delle Serre, rovinati dalla chiusura delle industrie locali borboniche, dalla concorrenza capitalistica, dalle tasse, dall'usura, e costretti ad emigrare".

nb: A seguire troverete le poesie Littira allu Patritiernu e Mbertu primu

 

Littira allu Patritiernu

Non vidi, o Patritiernu,
lu mundu `mu sdarrupi,
ch'è abitatu di lupi
e piscicani!

Priestu, mina li mani,
vidi cuom'hai `mu fai,
cacciandi di `sti guai,
manneji'aguannu!

Non vidi ca `ndi fannu
muriri a puocu a puocu?
Tu ti mintisti juocu
e stai `mu guardi?

Si bbue `mu li `mbumbardi
no"mbue l'artiglieria,
cadici: "Chístu sia!"
e tutt'è fattu!

Ti priegu, cu `nnu pattu:
`mu fai la gienirali,
ca la particulari
già l'avimu;
fa"guaii lu distinu,
ca `guaii `ndi criasti
e `guaii hai `mu ndi guasti,
cuom'è ggiustu!

Non `mu `nci duni guasu
`mu ndi dassi corcunu,
ca pue cu Mastru Brunu
hai chi `mmu scardi!

Si bbue m'usi riguardi
miegghiu mu dassi stari
e dassandi mangiari
di `sti lupi.

Cchiù ca simu futtuti
essiri non putimu.
fuss'armenu m'avìamu
pani asciuttu!

Li previti hannu tuttu,
è china la dispensa,
li ricchi vannu a menza
e nnui... `nu cazzu!

Io mo' pinzai `mu fazzu
lu stuortu cu ttia puru,
ca Tu si assai cchiù duru
di `nu scuogghiu!

Chi ju chi dissi, vuogghiu,
`na grazzia e nenti cchiui:
`mu fai di tutti nui
`nu funirali;
di papi e cardinali,
d'arrè, di `mperaturi...
tutti li supiriuri
cchiù putenti,
e ppue tutti l'aggenti
cchiù ricchi ed avaruni:
vruscianci li cugghiuni
e li dinari!

Pue, sienti c'hai di fari:
lu `mpiernu hai `mu lu crisci
ed hai `mu lu `ngrandisci
mu capimu.

Si bbue `mu ndi vidiimu
scinda pi cchijia via
ca ja mi `ncuntri a mmia
e tti dicu tuttu,
ca io mi ndi strafuttu,
dicu la vierità,
ca io a Sua Maistà
puru nci scrissi.,

Sti cuori nci li dissi
e nnò mi rispundì
povariejiu, murìu,
fu assassinatu
di `nu scelleratu
di cuori disumanu
m'ammazza `nu suvranu
tantu bbuonu!

Era arrè galantuomu
e di la Patria amanti.
Ti priegu, culli Santi
mu lu mienti!

Pi nnuatri scuntienti
crijiasti lu distinu
c'avimu mu patimu
eternamenti.

Tu chi ssi onnipotenti,
giudici di giustizzia,
lu cchiù cull'avarizia
ha"mu nci pienzi!

Hai `mu cacci sintienzi
`mu trema cíelu e terra,
hai `mu li fai cunserva
a st'assassini!

Chiova puntuti, spini,
martirii etierni, guai...
Tu, Signuri, lu sai
no"mbue `mparatu!

Si t'avissi cuntatu
chiju chi fannu a nnui
dirissi: "Assai di cchiùi
s'ammieritannu! "

Speciarmenti chist'annu
chi llu pani va ccaru,
lu boia di l'avaru
cuomu `ngrassa!

Prima ca l'annu passa
penzaci Tu, Signuri,
ca si nno' li maturi
amari nui!

Io chi ti dicu cchíùi?
A nnui ndi scuorticaru
li prèviti, l'avaru
e lu Guviernu.

Tu ndi mandi allu `Mpiernu?
Ndi fai n'atru piaciri,
nd'arrusti cuomu agghiri
alla gravigghia,

urtima meravìgghia
ed unicu ristuoru
per omnia secula
seculoru!!!

 

A Mbertu primu

Di supa a'sta muntagna
ti jiettu `na gridata,
sientila `sta chiamata
ed èjia priestu!

No' mini fari `mu riestu
futtutu di lu tuttu,
ca sai quant'èsti bruttu
1'aspittari?

Nè rrobba nè dinari
truovi alla casa mia,
perciò ricurru a ttia
si bbue mu sienti.

`Sti vuci e `sti lamienti,
tsti pianti e `sti suspiri
toccali, si non cridi,
culli mani;

Vidi cuom'è la fami
ca pue mi cridi a minia
e vidi s'è buggia
quantu ti dicu.

Tu, si ssi bieru amicu
di li sudditi tue,
opira giustu e pue...
duormi squitatu.

Si bbue mu si aduratu
di tutti li `taluni
spàrtandi lu pani,
sienti a mmia;
ch'è truoppu tirannia
pi nnui povar'aggenti.
A ccu' tutt' a ccu nenti
non è gíustu !

Duna a ccu' vue l'arrustu,
lu miegghiu e lu cchiù gruossu,
a nnui dunandi `n'uossu,
cuomu cani.

Sempi lavuru e ppani
circau lu calabrisi,
Tu ti sciali d'arrisi
e cugghiuniji.

Apira 1'uocchi e bbidi,
jetta'nu sguardu'ntuornu,
vidi ca mai fa juornu
e semp'è scuru;
apira corchi lavuru
mu'nd'abbuscamu pani,
ca la morti di fami
è truoppu cruda!

'Taluni colla cuda
'ndi carculasti a nnui...
Ma tu si duru cchiui
di'nu macignu.

Mo chi cazzu mi'mpignu
'mu pagu la fundiaria
si la casa mi para
'nu spitali?

'Nu liettu e'nnu rinali
'na seggia e'nnu vrascieri.. .
quandu vena l'ascieri
pigghia cazzi!!!

È miégghiu 'mu 'nd'ammazzi
ch'è miegghiu 'mu murimu!
Chi cazzu lu vulimu
'stu campari?

Non putimu truvari
'nu jornu di lavuru,
sempi simu allu scuru
e senza pani.

Basta!... "Simu'taliani!"
gridamma lu sissanta
e mo' ...avogghia 'mu canta
la cicala!

La fami culla pala
si pigghia e culla zzappa;
cu' pota si'ndi scappa
a Novajorca.

A nnuatri'ndi tocca
suffriri a mmussu chiusu
e...quaci allu pirtusu
di lu culu !

Vidi ca non su'ssulu,
chi cantu 'sta canzuni,
ma parecchi miliuni
di `taliani;

Gridamu pi Ila fami,
miseria e povertà,
diciendu: "Maista,
pani e llavuru ! "

Si parru cu'nnu muru
fuorzi rispundiria,
ma ca parru cu ttia
pierdu lu tiempu.

Du' vuoti `stu lamientu
A ttia ti lu mandai,
non ti dignasti mai
`mu mi rispundi! ?

Picc'hai `mu li nascundi
Li gridi calabrisi?
Non pagamu h spisi
Cguali a ttutti?

Ma tu ti `ndi strafutti,
li dieputati cchiui...
Duvi `ncappamma nui,
povar'aggenti!

Non spirari cchiù nnenti,
Calabria sbinturata,
tu si dimienticata
pi `nu `tiernu
di Ddio, di lu Guviernu
e di lu Ministeru;

di `na cruci e `nnu zzeru
si stimata
e ssulu si cchiamata
alli suoliti passi:
`mu paghi `mpuosti e tassi
e nnenti cchiui.

Io mo' parru cu bbui,
ministri e díeputati:
chi cazzu priedicati
"pro Calabria"?

E mmai si vide Parva,
sempi simu allu scuru,
non truvamu lavuru
pi `nnu juornu!

Ggià, non aviti scuornu
Sempi `mu prumintiti,
e mmai nenti faciti
`mu campàmu!

E tu, nuostru Suvranu,
mancu `nci dici nenti?
Non vidi ca `sta ggenti
`ndi castijia!?

Sempi `ndi cugghiunija,
a tutti `sti paisi:
ca sgràvanu li spisi
e fannu strati;
e 'mbeci cchiù gravati
li spisi e strati nenti
e nnui povara ggenti
li cridimu.

E ppue, quandu vidimu
smurzata la lanterna,
cu `nna recumaterna...
addio Calabria! ...

 

************

free template joomla 2.5